Plantele medicinale îşi datorează activitatea terapeutică unor substanţe chimice denumite principii active, în majoritatea lor de natură organică, toate biosintetizate de celula vegetală. De asemenea, principiile active au o structură chimică foarte variată ceea ce explică şi acţiunile lor medicamentoase multiple. Tot datorită acestor structuri, principiile active prezintă o serie de proprietăţi fizice şi chimice de care trebuie să ţinem seama atunci când preparăm un medicament dintr-o plantă medicinală, în sensul că pe de o parte trebuie să se asigure extragerea totală a lor din plantă, iar pe de altă parte să nu aibă loc o alterare a lor în timpul extragerii, fie din cauza lichidului folosit, fie din cauza temperaturii la care se lucrează, alterare care produce scăderea şi chiar dispariţia activităţii terapeutice.
Am socotit util să facem toate aceste consideraţii de ordin general deoarece este absolut necesar să se ţină seama de ele atunci când plantele se folosesc în scopuri terapeutice.
În general, plantele medicinale sau mai precis organele de plante medicinale, se folosesc fie singure, fie în amestec de plante, sau părţi de plante combinate în diferite proporţii pentru a obţine un efect terapeutic. Amestecurile de plante medicinale sau organe de plante medicinale alcătuiesc ceaiurile medicinale denumite şi specii (Species).
Medicamentele obţinute din produse vegetale, la fel ca şi cele pe bază de substanţe chimice pure, de sinteză şi naturale, sunt destinate atât "uzului intern", adică administrate pe cale bucală, cât şi "uzului extern" adică aplicate pe părţile externe ale corpului uman.
Cele mai întrebuinţate forme, preparate în casă din plante medicinale destinate uzului intern sunt: infuzia, decoctul, maceratul, vinurile medicinale, pulberea, iar pentru uzul extern: oţeturile medicinale, cataplasmele, băile medicinale, inhalaţiile.
Cu excepţia pulberilor, toate celelalte forme precizate mai sus constituie forme de extracţie, mai mult sau mai puţin selectivă, a principiilor active din materia primă vegetală, cu ajutorul, după caz, al apei, alcoolului, vinului, oţetului şi uneori al uleiului de floarea soarelui sau al altui ulei vegetal.