Din încrengătura Angiospermatophyta, clasa Dycotiledinate, subclasa Dilleniidae, ordinul Salicales, face parte familia Salicaceae, reprezentată de salcie.
Familia grupează arbori sau arbuşti cu frunze simple, alterne, stipelate. Florile sunt unisexuate, nude, dispuse în amenţi. Plantele sunt dioice.
Genul Salix cuprinde numeroase specii, majoritatea lor crescând pe malul apelor, pe locuri umede din lungul văilor şi zăvoaielor. Florile sunt unisexuate, grupate în amenţi: florile mascule sunt alcătuite din 2-12 stamine inserate la subsoara unei bractee întregi şi păroasă. La baza staminelor se află glande nectarifere; florile femele, situate de asemenea la subsoara unei bractei întregi, prezintă un ovar bicapelar şi un stil scurt cu două stigmate bifide. Fructul este o capsulă, iar seminţele prezintă un smoc de perişori pe fenicul, care ajută la diseminarea lor prin intermediul vântului. 

SALCIA
Salix alba, Salix babylonica, Salix fragilis, Salix purpurea, Salix caprea, Salix silessiaca, Salix cinerea L., Fam.Salicaceae;
M.: Feher fuz; G.: Silber Weide; R.: Iva belaia;

Descrierea speciei. Salcia albă (Salix alba) este un arbore răspândit in toată ţara, atingând până la 20 metri înălţime, cu coroana bogată, formată din ramuri subţiri, când sunt tinere flexibile, de culoare galben-verzui. Frunzele sunt linear-lanceolate, ascuţite la vârf,fin dinţate pe margini, la început acoperite cu peri pe ambele feţe comunicându-le o culoare alb-argintie, iar mai târziu cu peri numai pe partea inferioară a limbului. Florile sunt unisexuate grupate în amenţi, cei masculi galbeni, cei femeli verzui. Fiecare floare se află la subţioara unei bractee; cele mascule sunt formate din 2 stamine şi 2 glande nectarifere, iar cele femele dintr-un ovar globular cu un stil scurt şi o glandă nectariferă. Înfloreşte odată cu apariţia frunzelor în luna aprilie.   
     În afară de salcia albă, mai sunt plante medicinale şi salcia pletoasă (Salix babylonica L.), cu ramuri tinere orientate în jos (pendule) şi cu frunzele pe dos alburii, dar galbre. Frecvent cultivată.
De asemenea, salcia fragedă (Salix fragilis L.) este foarte asemănătoare cu salcia albă, dar frunzele sunt glabre pe dos, iar ramurile tinere se rup uşor la locul de ramificare. Florile mascule au tot 2 stamine.
Răchita (Salix purpurea) este arbust ramificat de la bază, cu frunze galbre, mai late în jumătatea superioară, necrestate spre bază, multe dintre ele fiind aşezate câte două în apropiere (subopuse); florile mascule prezintă o  stamină.
     Salcia căprească (Salix caprea) este un arbust sau arboraş de până la 10 m. Lujerii sunt la început păroşi,fără coaste sub coajă. Are frunzele lat-eliptice, rar invers-ovate, scurt-ascuţite, persistent moale-păroase, dedesubt, crestate. Flori în amenţi, cele mascule cu 2 stamine, cele femele cu ovarul păros. Seamănă bine cu Iova (Salix silesiaca, Willd.) care are frunzele slab păroase pe dos sau aproape glabre şi ovarul glabru. Creşte numai la munte, în lungul pâraielor, prin locuri prăpăstioase, tăieturi. La acest grup de sălcii, cu frunza lată, aparţine şi zălogul (Salix cinerea) ai cărui lăstari de 2 ani au sub coajă creste longitudinale proeminente. Lujeri persistent păroşi. ovar păros. Creşte de la câmpie la munte, prin mlaştini, pe marginea lacurilor, lunci, turbării.