Din încrengătura Angiospermatophyta, clasa Dycotiledinate, subclasa Rosidae, ordinul Rosales, face parte familia Rosaceae, reprezentată de cireş, maces si mur.
Cuprinde un număr mare de plante lemnoase şi erbacee, cu arealul mai ales în emisferă nordică, unele fiind cosmopolite. Numărul rozaceelor pe glob se apreciază la circa 3 500 specii, care aparţin la peste 100 genuri. Rozaceele sunt plante variate ca habitus. Frunzele sunt alterne, cu stipele la bază. Florile, la bază cu bracteole, sunt actinomorfe, hermafrodite, rar unisexuate sau plantele sunt poligame, pe tipul 5, foarte rar 4. Învelişul floral este diferenţiat în caliciu şi corolă, cu elementele libere. Plefloraţia este imbricată (circinată). Androceul are numeroase stamine, iar gineceul este apocarpic, cu număr variabil de carpele. Sunt plante entomofile, cu disc nectarifer intra- sau extrastaminal. Ovulele sunt anatrope, cu 2 integumente. Seminţele sunt exalbuminate sau cu endosperm slab dezvoltat şi embrionul drept.

MURUL

Rubus fruticosus L. (Fam. Rosaceae)
M.: Hamvas szeder; G.  Brombeere; R.: Ejevika

Descrierea speciei. Arbust viguros, înalt până la 3 m, este constituit din numeroase tulpini, drepte sau curbate, acoperite de ghimpi încovoiaţi în formă de gheară. Frunzele alterne, sunt 3-5 foliate, plisate, verde pe faţa superioară, mai palid pe cea inferioară şi prevăzute cu ghimpi curbaţi pe nervuri şi peţiol. Florile de culoare albă apar pe tulpinile de cel puţin doi ani şi sunt grupate în struguri; sunt regulate, pe tipul 5, iar fructele (polidrupe) la început roşii, la deplina maturitate devin negre brumate, cu miros şi gust dulce acrişor. Creşte prin păduri şi tufişuri şi înfloreşte în iunie şi iulie.

CIREŞUL
Cerasus avium L.; Fam. Rosaceae;
M.: Cseresnyefa; G.: Vogelkirsche; R.: Vişnia pticia.

Descrierea speciei. Pom fructifer foarte răspândit, folosindu-se în scopuri terapeutice codiţele (pendunculii) fructelor coapte, cunoscute sub denumirea de cozi de cireş (Stipites Cerasorum). Sunt mai lungi de 4-5 cm, subţiri de 0,5-1 mm, cilindrice, cu extremitatea care se prinde de fruct lărgită brusc în formă de perniţă, iar cealaltă sub forma unei mici excrescenţe striată circular. Culoarea este brun-verzuie, cu miros slab caracteristic, iar gustul este amărui şi astringent.   

MACESUL

Rosa canina L. (Fam. Rosaceae)
M.: Gyepu rozsa; G.: Hunds-Rose; R.: Roza sabacia

Descrierea speciei. Măceşul, numit popular şi răsură, este un arbust înalt până la 3 m, mult ramificat la bază, foarte răspândit în flora ţării noastre pe marginea pădurilor de foioase, până la zona celor răşinoase, la marginea drumurilor etc. Pe tulpini şi pe ramuri se găsesc numeroşi spini, laţi la bază şi recurbaţi la vârf. Frunzele sunt alterne, imparipenat compuse, formate din 2-3 perechi de foliole ovale. Florile mari, rozee sau, rar, albe sunt dispuse câte 2-3 în vârful ramurilor.
Structural, florile se caracterizează printr-un receptacul dezvoltat, urceolat, persistent şi cărnos la maturitate; caliciul din 5 sepale inserate pe marginea orificiului receptaculului; corola alcătuită din 5 petale; androceul din numeroase stamine dispuse pe mai multe verticile.
Fructele (în realitate pseudofructe rezultând din receptaculul care devine cărnos) sunt globuloase sau elipsoide şi au în interior numeroase achene, denumite impropriu seminţe, de culoare verde la început, apoi portocalie, iar la maturitatea completă roşie-cărămizie.